頁: 2 : 1
În mormânt la Argeș
:
 詩 2009-10-21 (5199 ヒット数)
În munți
:
詩 2009-10-26 (7583 ヒット数)
În muzeu
:
詩 2009-10-26 (4834 ヒット数)
În pacea mută
:
詩 2009-10-21 (5679 ヒット数)
Inima
:
詩 2005-06-08 (7219 ヒット数)
Jianu
: Strãnepoatei C.B.
詩 2004-06-26 (6630 ヒット数)
La mal
: Din umbra zidurilor, 1913
詩 2005-07-16 (9755 ヒット数)
Lăcaș străbun
:
詩 2005-07-29 (6577 ヒット数)
Lacrimi
: cântece fără țară
詩 2010-03-13 (8039 ヒット数)
Lacul
:
詩 2005-05-08 (10758 ヒット数)
Lupul
:
詩 2009-10-26 (13075 ヒット数)
Mare aeternum
:
詩 2009-10-26 (8371 ヒット数)
Moștenire
:
詩 2009-10-26 (6461 ヒット数)
Nepotrivire
:
詩 2005-06-24 (5740 ヒット数)
Noapte
:
詩 2009-10-13 (4841 ヒット数)
Noi
:
詩 2002-12-06 (50866 ヒット数)
O clipă
:
詩 2005-06-08 (16990 ヒット数)
O lacrimă
:
詩 2002-10-24 (21410 ヒット数)
O ramura intarziata
:
詩 2002-06-30 (15534 ヒット数)
Oameni
: Luceafărul, Sibiu, 11 martie 1912
詩 2010-03-13 (5255 ヒット数)
Oltul
:
詩 2006-04-05 (20888 ヒット数)
Pace
:
詩 2009-10-30 (23667 ヒット数)
Părăsit
:
詩 2009-10-30 (7603 ヒット数)
Pe înserate
:
詩 2009-10-12 (5362 ヒット数)
Plugarii
:
詩 2005-04-09 (33177 ヒット数)
Poet
:
詩 2005-07-16 (5343 ヒット数)
Poveste veche
:
詩 2010-12-04 (7851 ヒット数)
Pribeag
:
詩 2009-10-30 (5991 ヒット数)
Profetul
:
詩 2009-10-30 (5582 ヒット数)
Răsună toaca...
:
詩 2009-10-11 (4551 ヒット数)
Reîntors
:
詩 2009-10-12 (4929 ヒット数)
Revedere
: Din umbra zidurilor, 1913
詩 2010-03-13 (6759 ヒット数)
Rugăciune
:
詩 2003-05-28 (45992 ヒット数)
Sângele
:
詩 2010-04-28 (4220 ヒット数)
Sara
: poezii pentru copii
詩 2005-07-19 (30100 ヒット数)
Singur
:
詩 2005-06-25 (9845 ヒット数)
Solus ero
:
詩 2009-10-11 (4848 ヒット数)
Străinul
:
詩 2003-05-29 (14100 ヒット数)
Tăcerea ta...
: Luceafărul, Sibiu, 8 mai 1912
詩 2010-03-13 (4589 ヒット数)
Toamna
: pentru copii
詩 2005-11-07 (327670 ヒット数)
Trage-ti oblonul
:
詩 2002-11-15 (11262 ヒット数)
Trandafiri
:
詩 2005-07-03 (12335 ヒット数)
Trecutul
:
詩 2008-06-22 (12077 ヒット数)
頁: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
プロファイル Octavian Goga
Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet român, ardelean, de origine aromână, politician de extremă dreaptă, (pro-nazist și anti-semit și prim-ministrul României din 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Române din anul 1920.
Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881 în satul Rășinari, de pe versantul nordic al Carpaților, în casa cu nr. 778 de pe Ulița popilor, fiul preotului ortodox Iosif Goga și al soției sale, Aurelia, învățătoare (și colaboratoare în tinerețe la ziarul Telegraful român și la revista Familia). Între anii 1886-1890, Goga a urmat școala primară din satul natal, avându-l învățător pe Moise Frățilă, intelectual patriot, prototipul posibil din poezia Dascălul, așa cum sora sa, Victoria, stinsă de timpuriu, a fost prototipul din Dăscălița. Cea mai mare parte a vacanțelor, așa cum povesteste autorul în diverse texte autobiografice, și le-a petrecut în satul natal al tatălui său, Crăciunelu de Sus, jud. Alba. Satul se află pe Târnava Mică, astăzi fiind parte a comunei Cetatea de Baltă și circa 20% din familiile din sat poartă numele de Goga. Poetul spunea: "viața tăranilor de pe delnițele Crăciunelului mi-au fost sursă de inspirație pentru Plugarii și Clăcașii"[necesită citare]. În 1890, poetul s-a înscris la liceul de stat din Sibiu (astăzi Liceul Gheorghe Lazăr), ale cărui cursuri l-a urmat până în 1899, când s-a transferat la liceul românesc din Brașov. La absolvirea liceului, în 1900 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta, continuându-și apoi studiile la Berlin și încheindu-le în 1904.
În numărul din 12-24 decembrie (nr. 275, p. 1098) ziarul Tribuna (Sibiu) i-a publicat prima poezie, Atunci și acum, semnată Tavi. Ion Pop-Reteganul de la Revista ilustrată (Bistrița) i-a scris la poșta redacției: „Ai talent, tinere amic, cultivează-l cu diligență, că poți deveni mare. Ziua bună de dimineață se arată. Nu cumva să neglijezi datorințele de studinte”. După aceste încurajări, i se publică pe o jumătate de pagină poezia Nu-i fericire pe pământ[3]. Goga, elev la liceul cu limba de predare maghiară din Sibiu, încă nu împlinise șaptesprezece ani.
Următoarele poezii pe care le-a publicat în revista Familia a lui Iosif Vulcan (Oradea, an XXXIV, 1898, nr. 44, p. 13, noiembrie) și în ziarele Tribuna și Luceafărul (nr. 11, 1 decembrie 1902, nr. 14 - 15, 1 august 1903) au fost semnate, cu precădere, tot Octavian și apoi Nic. Otavă. Abia la 15 septembrie 1903 a semnat, în Luceafărul, prima poezie (Sfârșit de septembrie), cu numele Octavian Goga.
La 1 iulie 1902 a apărut la Budapesta revista revista Luceafărul, publicație pentru cultura națională și unitatea politică a românilor din Transilvania, unde Goga și-a publicat majoritatea poeziilor. Înființarea revistei s-a datorat studenților români care activau la Budapesta, în cadrul Societății „Petru Maior”: Al. Ciura, semnatarul articolului „În loc de program” din primul număr, Octavian Goga, cel care, în 1933, va afirma că titlul revistei „era înrudit cu starea sufletească și cu conștiința literară din acele vremi“. Majoritatea creațiilor incluse de Goga în volumul Poezii (1905), au apărut în Luceafărul, în paginile căreia poetul s-a afirmat ca talent literar autentic.
În 1904, a apărut în Luceafărul (an III, nr. 4, 15 februarie, p. 91 - 92) cunoscuta poezie Oltul, și în nr. 7, din 10 aprilie, p. 151, poezia Dăscălița, semnate Nic. Otavă, iar în 1905, poeziile: Plugarii, Lăutarul, Dascălul, Rugăciune și Clăcașii.
La 5 mai 1938, în parcul Castelului de la Ciucea poetul a suferit un infarct cerebral și a intrat în comă. În ziua de 7 mai 1938, la ora 14,15, s-a stins din viață la vârsta de 57 de ani. La Ciucea, prin fața catafalcului, duminică, 8 mai, și luni, 9 mai, a continuat pelerinajul miilor de oameni care l-au iubit și i-au prețuit opera. Marți, 10 mai, trenul mortuar cu rămășițele pământești ale ilustrului dispărut a pornit spre București. Sicriul a fost așezat, miercuri, 11 mai, în rotonda Ateneului, unde a stat până sămbătă 14 mai, când s-au desfășurat funeraliile naționale. Conform testamentului, nu s-au rostit cuvântări. Ulterior trupul poetului a fost înmormântat la conacul lui Goga de la Ciucea, conform dorinței acestuia
|
推薦された作品
