頁: 2 : 1
În mormânt la Argeș
: 詩 2009-10-21 (5086 ヒット数)
În munți
: 詩 2009-10-26 (7469 ヒット数)
În muzeu
: 詩 2009-10-26 (4717 ヒット数)
În pacea mută
: 詩 2009-10-21 (5582 ヒット数)
Inima
: 詩 2005-06-08 (7070 ヒット数)
Jianu
: Strãnepoatei C.B. 詩 2004-06-26 (6474 ヒット数)
La mal
: Din umbra zidurilor, 1913 詩 2005-07-16 (9594 ヒット数)
Lăcaș străbun
: 詩 2005-07-29 (6457 ヒット数)
Lacrimi
: cântece fără țară 詩 2010-03-13 (7868 ヒット数)
Lacul
: 詩 2005-05-08 (10565 ヒット数)
Lupul
: 詩 2009-10-26 (12952 ヒット数)
Mare aeternum
: 詩 2009-10-26 (8250 ヒット数)
Moștenire
: 詩 2009-10-26 (6342 ヒット数)
Nepotrivire
: 詩 2005-06-24 (5635 ヒット数)
Noapte
: 詩 2009-10-13 (4718 ヒット数)
Noi
: 詩 2002-12-06 (50526 ヒット数)
O clipă
: 詩 2005-06-08 (16854 ヒット数)
O lacrimă
: 詩 2002-10-24 (21287 ヒット数)
O ramura intarziata
: 詩 2002-06-30 (15403 ヒット数)
Oameni
: Luceafărul, Sibiu, 11 martie 1912 詩 2010-03-13 (5097 ヒット数)
Oltul
: 詩 2006-04-05 (20672 ヒット数)
Pace
: 詩 2009-10-30 (23523 ヒット数)
Părăsit
: 詩 2009-10-30 (7467 ヒット数)
Pe înserate
: 詩 2009-10-12 (5248 ヒット数)
Plugarii
: 詩 2005-04-09 (32953 ヒット数)
Poet
: 詩 2005-07-16 (5210 ヒット数)
Poveste veche
: 詩 2010-12-04 (7698 ヒット数)
Pribeag
: 詩 2009-10-30 (5854 ヒット数)
Profetul
: 詩 2009-10-30 (5452 ヒット数)
Răsună toaca...
: 詩 2009-10-11 (4408 ヒット数)
Reîntors
: 詩 2009-10-12 (4809 ヒット数)
Revedere
: Din umbra zidurilor, 1913 詩 2010-03-13 (6621 ヒット数)
Rugăciune
: 詩 2003-05-28 (45690 ヒット数)
Sângele
: 詩 2010-04-28 (4130 ヒット数)
Sara
: poezii pentru copii 詩 2005-07-19 (29812 ヒット数)
Singur
: 詩 2005-06-25 (9701 ヒット数)
Solus ero
: 詩 2009-10-11 (4668 ヒット数)
Străinul
: 詩 2003-05-29 (13934 ヒット数)
Tăcerea ta...
: Luceafărul, Sibiu, 8 mai 1912 詩 2010-03-13 (4497 ヒット数)
Toamna
: pentru copii 詩 2005-11-07 (327454 ヒット数)
Trage-ti oblonul
: 詩 2002-11-15 (11113 ヒット数)
Trandafiri
: 詩 2005-07-03 (12186 ヒット数)
Trecutul
: 詩 2008-06-22 (11882 ヒット数)
頁: 2 : 1 |
|

|
|
|
プロファイル Octavian Goga
Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet român, ardelean, de origine aromână, politician de extremă dreaptă, (pro-nazist și anti-semit și prim-ministrul României din 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Române din anul 1920.
Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881 în satul Rășinari, de pe versantul nordic al Carpaților, în casa cu nr. 778 de pe Ulița popilor, fiul preotului ortodox Iosif Goga și al soției sale, Aurelia, învățătoare (și colaboratoare în tinerețe la ziarul Telegraful român și la revista Familia). Între anii 1886-1890, Goga a urmat școala primară din satul natal, avându-l învățător pe Moise Frățilă, intelectual patriot, prototipul posibil din poezia Dascălul, așa cum sora sa, Victoria, stinsă de timpuriu, a fost prototipul din Dăscălița. Cea mai mare parte a vacanțelor, așa cum povesteste autorul în diverse texte autobiografice, și le-a petrecut în satul natal al tatălui său, Crăciunelu de Sus, jud. Alba. Satul se află pe Târnava Mică, astăzi fiind parte a comunei Cetatea de Baltă și circa 20% din familiile din sat poartă numele de Goga. Poetul spunea: "viața tăranilor de pe delnițele Crăciunelului mi-au fost sursă de inspirație pentru Plugarii și Clăcașii"[necesită citare]. În 1890, poetul s-a înscris la liceul de stat din Sibiu (astăzi Liceul Gheorghe Lazăr), ale cărui cursuri l-a urmat până în 1899, când s-a transferat la liceul românesc din Brașov. La absolvirea liceului, în 1900 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta, continuându-și apoi studiile la Berlin și încheindu-le în 1904.
În numărul din 12-24 decembrie (nr. 275, p. 1098) ziarul Tribuna (Sibiu) i-a publicat prima poezie, Atunci și acum, semnată Tavi. Ion Pop-Reteganul de la Revista ilustrată (Bistrița) i-a scris la poșta redacției: „Ai talent, tinere amic, cultivează-l cu diligență, că poți deveni mare. Ziua bună de dimineață se arată. Nu cumva să neglijezi datorințele de studinte”. După aceste încurajări, i se publică pe o jumătate de pagină poezia Nu-i fericire pe pământ[3]. Goga, elev la liceul cu limba de predare maghiară din Sibiu, încă nu împlinise șaptesprezece ani.
Următoarele poezii pe care le-a publicat în revista Familia a lui Iosif Vulcan (Oradea, an XXXIV, 1898, nr. 44, p. 13, noiembrie) și în ziarele Tribuna și Luceafărul (nr. 11, 1 decembrie 1902, nr. 14 - 15, 1 august 1903) au fost semnate, cu precădere, tot Octavian și apoi Nic. Otavă. Abia la 15 septembrie 1903 a semnat, în Luceafărul, prima poezie (Sfârșit de septembrie), cu numele Octavian Goga.
La 1 iulie 1902 a apărut la Budapesta revista revista Luceafărul, publicație pentru cultura națională și unitatea politică a românilor din Transilvania, unde Goga și-a publicat majoritatea poeziilor. Înființarea revistei s-a datorat studenților români care activau la Budapesta, în cadrul Societății „Petru Maior”: Al. Ciura, semnatarul articolului „În loc de program” din primul număr, Octavian Goga, cel care, în 1933, va afirma că titlul revistei „era înrudit cu starea sufletească și cu conștiința literară din acele vremi“. Majoritatea creațiilor incluse de Goga în volumul Poezii (1905), au apărut în Luceafărul, în paginile căreia poetul s-a afirmat ca talent literar autentic.
În 1904, a apărut în Luceafărul (an III, nr. 4, 15 februarie, p. 91 - 92) cunoscuta poezie Oltul, și în nr. 7, din 10 aprilie, p. 151, poezia Dăscălița, semnate Nic. Otavă, iar în 1905, poeziile: Plugarii, Lăutarul, Dascălul, Rugăciune și Clăcașii.
La 5 mai 1938, în parcul Castelului de la Ciucea poetul a suferit un infarct cerebral și a intrat în comă. În ziua de 7 mai 1938, la ora 14,15, s-a stins din viață la vârsta de 57 de ani. La Ciucea, prin fața catafalcului, duminică, 8 mai, și luni, 9 mai, a continuat pelerinajul miilor de oameni care l-au iubit și i-au prețuit opera. Marți, 10 mai, trenul mortuar cu rămășițele pământești ale ilustrului dispărut a pornit spre București. Sicriul a fost așezat, miercuri, 11 mai, în rotonda Ateneului, unde a stat până sămbătă 14 mai, când s-au desfășurat funeraliile naționale. Conform testamentului, nu s-au rostit cuvântări. Ulterior trupul poetului a fost înmormântat la conacul lui Goga de la Ciucea, conform dorinței acestuia
|